În vedere păstrând ciupercile de unghii și infecțiile nozocomiale
Oricine poate..
Întrebarea aceasta, destul de interesată vine în sprijinul și dezvoltând cursul unor idei prezentate în Bad Kreuznach. Parcă. Mi se pare – ori este rezonabilă ideea că aș fi scris din răsputeri despre permisiunea abuzivă oferită personalului unei piscine exterioare și interioare, cu aburi ne-calzi – de a se teme de infecțiile transmise pacienților ori în cazurile balneare, „musafirilor noștri speciali”! Niciodată un hotel mai groaznic decât acesta, din Bad Kreuznach. Demn el de regatul Luxemburg ez și de atâtea stele cât amabilitatea personalului. Având speranța unor povești- capodopere, despre răstimpuri plătite de bijuterii expuse încă ( fiind timpul bijuteriilor – și moda, eram pe val în acest subiect, en Vogue, adică.)
Niciodată personal mai bine simțit nu a simțit presiunea de se reasigura de nevoia importantă persoanelor din curele balneare, seniori de o anumită vârstă deci, de a fi interziși în planificările piscinelor respective. Totul fu încercat de mine, în acele zile. Personalul, unit în bună măsură, are o dispoziție legislativă. Curele balneare NU acceptă des această regulă internă: Dvs- muriți, nu e u este mult mai des o discuție decât maxima responsabilitate germană, ilustrată de cocoșul aflat în turlă bisericii principle care arată direcția vântului. Bărcilor amarate, probably glorie. Iar aburilor trecuți prin zid de răchită probabil plăcerea unei platforme uniforme.
Și iată, pe scurt schițate aș vrea să primesc un compliment aici, cele mai aspre condiții din lume. Pare’mi-se: abur, rece, condiții climatice de munte. Seniorii
obișnuiți cu respectul propriu. Cipici din plastic, ori pâslă albă care se aruncă în fiecare zi. Nu există timpul pentru o infecție a unghiilor. Lipsește astăzi greșeala ea-însăși. Piciorul nu suferă. Și totuși pericolul reprezentat de umila apariție nu este acceptat, nici acceptabil poate. Timpul vine după și poate cuceri totul. Plasticul reciclat nu uită nici mirosul. Da, nu este foarte clar încă de ce nu m-am gândit niciodată că ar putea exista o posibilitate mai departe, doar că exista ceva ne-terminat în acel loc încântător altfel. Iar acel ceva mi s-au părut a fi pericolul unei infecții plantare, motiv miocardic aproape (pericol, îmi cer iertare) pentru o importantă componentă a asigurării medicale, ergo tratamentul podologic.
S-au scris multe despre cei chemați la fapte, purtând valiza profesională și având aceea instruire profesională care garantează o creștere continuă a veniturilor realizate și un nivel ridicat al traiului. Respectabilitatea podologică este improbabil de pedagogică. Îmi imaginez o hărmălaie binefăcătoare a acestui nepoftit printre neamurile bune ale asigurătorilor medicali. Și la nesfârșit încă, din solidaritate, îmi închipui – picioare neașteptat de bine- îngrijite.
Și totuși, de ce atunci un „nu”vădit respectabilității neutre a modelelor de reguli de bază în sănătate?!
Scrisoarea med 
Lasă un comentariu