o scrisoare de restabilire în drept a cuvântului „sfânt „- moldoveneasca

Către:
Senatul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava
În atenția: conducerii universității și a corpului profesoral

Subiect: Cerere de restabilire a adevărului și a demnității academice privitoare la cuvântul „Sfânt” în titulatura fundațională a instituției noastre

Stimați membri ai Senatului universitar,

În calitate de (cadru didactic/student/absolvent/simpatizant) al acestei instituții, mă adresez dumneavoastră cu un profund respect pentru menirea academică pe care o slujiți, dar și cu o durere sufletească pe care nu o mai pot tăcea. Mă refer la o tăcere care durează de decenii: tăcerea în jurul unui cuvânt pe care istoria și dreptatea morală ni-l cer să-l rostim din nou. Mă refer la cuvântul „Sfânt”.

Universitatea noastră poartă cu mândrie numele domnitorului Ștefan cel Mare. El este modelul de voievod, strateg, diplomat și cittor. Însă, pentru conștiința neamului românesc și pentru Biserica Ortodoxă, el este mult mai mult: el este Ștefan cel Mare și Sfânt. Canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992, domnitorul a primit, prin lucrarea Duhului Sfânt și prin recunoașterea veacurilor, cea mai înaltă cinstire pe care i-o poate da Biserica: trecerea în rândul sfinților.

De ce oare, la peste trei decenii de la acest act de dreaptă cinstire, numele instituției noastre de cultură și educație oglindește încă o realitate anterioară anului 1992? De ce lipsa acestui epitet, „Sfânt”, nu este doar o omisiune administrativă, ci devine, prin perpetuarea ei, o sfidare tăcută la adresa unui adevăr spiritual și istoric? Oare o universitate care își propune să formeze elitele morale ale societății poate ignora dimensiunea spirituală a celui pe care-l are ca ocrotitor?

Cuvântul „Sfânt” refuzat numelui Universității este mai mult decât o problemă de titulatură. Este o tăiere a rădăcinilor noastre creștine, o amputare a identității noastre spirituale. Este ca și cum am încerca să vorbim despre bisericile lui Ștefan fără a le numi „biserici”, sau despre credința lui fără a rosti cuvântul „Dumnezeu”. Să nu uităm că Ștefan însuși și-a încheiat viața în monahism, sub numele de Sfântul Cuvios Ioan cel Nou, iar cea mai strălucită moștenire a sa sunt lăcașele de cult ridicate în semn de biruință și mulțumire lui Dumnezeu.

De aceea, astăzi, îndrăznesc să vă chem la o faptă dreaptă. Vă rog, stimați membri ai Senatului, să inițiați demersurile legale și instituționale necesare pentru restabilirea în drepturi a cuvântului „Sfânt” în numele Universității noastre.

Știu că argumentele birocratice vor fi invocate: costuri, proceduri, schimbări de acte. Însă, oare prețul demnității și al adevărului este prea mare? Nu este aceasta o lecție pe care trebuie să o dăm studenților noștri? Că uneori, dreptatea morală trebuie să învingă inerția administrativă?

Universitatea „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Suceava – acesta ar trebui să fie numele menit să cinstească așa cum se cuvine memoria patronului nostru spiritual. Un nume care să arate că aici nu se formează doar specialiști, ci și oameni cu conștiință, legați de valorile neamului și de credința strămoșească.

Vă îndemn, așadar, să nu mai amânați această restituire. Să redevenim, prin numele nostru, ceea ce suntem de fapt: o universitate care poartă numele unui sfânt, iar aceasta este cea mai mare onoare și cea mai mare responsabilitate.

Cu nădejdea că glasul meu va fi auzit și cu respectul cuvenit,

(Numele și prenumele)
(Calitatea – student, cadru didactic, etc.)
Suceava
(Data)