Simptome și îngrijire în practica medicală

Semnele obiective ale durerii includ următoarele manifestări, cu excepţia:

a) pulsul, TA, respiraţia – crescute;

b) expresia feţei, poziţia corpului – modificate;

c) creşterea cantităţii de urină/24 h.

Tehnici nefarmacologice de control al durerii pot fi:

a) tehnici de relaxare; b) căldura şi frigul; c) ambele.

Substanţele chimice – neurohormonii – produse de hipofiza intermediară care blochează recepţia

durerii se numesc: a) influxuri; b) impulsuri; c) endorfine.

Reacţiile pacientului la stres se pot manifesta prin:

a) creşterea valorilor funcţiilor vitale, palme reci, umede;

b) creşterea temperaturii corporale;

c) modificarea apetitului, insomnie, nervozitate.

Factorii de mediu (ecologici) influenţează starea de sănătate astfel:

a) hipoxie, tulburări motorii, senzoriale, moarte, determinate de scăderea cantităţii de O2 din aer;

b) tulburări de auz, insomnie, determinate de zgomot;

c) anemie, inapetenţă, determinate de alimentele contaminate cu germeni patogeni.

Comunicarea eficientă la toate nivelurile (senzorial, motor, intelectual şi afectiv) e influenţată de:

a) integritatea organelor de simţ, organelor fonaţiei şi aparatul locomotor;

b) gradul de inteligenţă al persoanei, anturajul şi cultura persoanei;

c) ambele.