Sănătatea publică, definită ca efortul organizat al societății de a preveni bolile, de a prelungi viața și de a promova bunăstarea fizică și mentală, se confruntă în secolul XXI cu o triadă de provocări fără precedent. Dacă în trecut, pericolul principal îl reprezentau bolile infecțioase și lipsa igienei, astăzi, riscurile sunt multifațetate, interconectate și amplificate de globalizare, schimbări climatice și inegalități socio-economice. Înțelegerea acestor riscuri nu mai este doar o problemă medicală, ci una de securitate națională și globală.
Primul și cel mai vizibil risc rămâne cel al bolilor infecțioase emergente și reemergente. Pandemia de COVID-19 a demonstrat cât de fragil este sistemul global de sănătate. O mutație virală apărută într-o piață din Wuhan a paralizat economii întregi, a copleșit sisteme medicale performante și a provocat milioane de decese. În spatele acestui eveniment dramatic stă o realitate științifică: peste 60% dintre bolile infecțioase umane sunt zoonotice (transmise de la animale). Defrișările, comerțul cu animale sălbatice și agricultura intensivă creează puncte de contact tot mai frecvente între oameni și patogeni noi. Virusul Nipah, febrele hemoragice (Ebola, Lassa) și gripele aviare sunt doar câteva exemple de amenințări care așteaptă să iasă la suprafață. Alături de acestea, bolile vechi revin: tuberculoza multidrog-rezistentă, malaria și holera profită de sistemele de sănătate slăbite și de crizele umanitare.
Un al doilea risc major, adesea subestimat, este cel al rezistenței antimicrobiene (RAM). Abuzul și utilizarea excesivă a antibioticelor în medicina umană, dar mai ales în creșterea animalelor de fermă, a transformat bacteriile în „super-bacterii” rezistente la aproape toate tratamentele disponibile. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) numește RAM „pandemia tăcută”. Proiecțiile sunt sumbre: până în 2050, aceste infecții rezistente ar putea ucide mai mult de 10 milioane de oameni pe an, depășind cancerul ca și cauză de deces. Intervențiile chirurgicale de rutină, chimioterapiile sau nașterile prin cezariană ar deveni extrem de periculoase în lipsa unor antibiotice eficace.
În fine, sănătatea publică este profund afectată de factori care nu sunt, în mod tradițional, medicali. Schimbările climatice acționează ca un „multiplicator de amenințări”. Valurile de căldură extreme ucid direct, dar și indirect, prin creșterea bolilor cardiovasculare și respiratorii. Inundațiile și secetele favorizează răspândirea bolilor transmise de apă și vectori (precum dengue, Zika sau malaria), care se extind acum în zone europene temperate. Poluarea aerului, cauzată de arderea combustibililor fosili, este responsabilă pentru aproximativ 7 milioane de decese premature anual, provocând accidente vasculare cerebrale, cancer pulmonar și boli cronice.

Lasă un comentariu